Lecția de violoncel

10380328_288737044657186_7594268367154802524_n

De foarte mult timp îmi doream să-l văd pe Radu Beligan jucând. Aseară mi-am îndeplinit această dorință, am văzut Lecția de violoncel, o piesă de teatru absolut genială, din distribuția căreia fac parte: maestrul Radu Beligan, Marius Manole, Lamia Beligan și Tania Popa/Rodica Ionescu. În seara când am văzut eu piesa, a jucat Tania Popa.

Acțiunea piesei pare una simplă. Eva (Lamira Beligan), căsătorită de 20 de ani cu politicianul George Popa (Radu Beligan) bănuiește că acesta îi este infidel, iar pentru a se răzbuna îl înșeală și ea cu Radu Manoliu (Marius Manole), profesorul ei de violoncel. Radu Manoliu este căsătorit cu Gabi (Tania Popa), cu care are doi copii. Toate aceste întâmplări alcătuiesc o tragicomedie perfectă, iar replicile personajelor sunt foarte inteligente, rupte parcă din realitate, pline de povețe, cu mult umor pe alocuri, mi se păreau de multe ori că sunt acele vorbe spuse cu voce tare, pe care nouă ne e frică să le rostim.

Mi-a plăcut mult să văd duetul tată- fiică, Radu Beligan și Lamira Beligan, jucând, deoarece mi se părea că emoția era și mai mare. Mi s-a părut fascinant cum, la cei 95 de ani de viață și 75 de carieră, Radu Beligan, poate să transmită atâta emoție, să fie cursiv și, ținând cont de vârsta pe care o are, să nu-ți lase o clipă impresia că îi e greu, că a obosit sau că nu mai poate. Asta pentru că trăiește pentru și prin ceea ce face. Aseară am văzut mai mult decât o piesă de teatru, am primit o lecție de viață. Fă în viața, ce-ți place și o să vezi cât de simplu și frumos poate să fie totul. Pare un clișeu, da, dar e atât de adevărat.

Dacă nu l-ați văzut până acum pe Radu Beligan jucând, mergeți la teatru, la Lecția de violoncel sau la oricare altă piesă. Sunt convinsă că toate sunt la fel de bune.

Am găsit o declarație a maestrului Radu Beligan, despre această piesă, care mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut că sintetizează atât de bine întreg spectacolul: „Ajuns la vârsta la care fiecare zi e un dar ceresc, pot spune, cu toată sinceritatea, că este minunat să ai 95 de ani şi să fii pe scenă alaturi de crema tinerei generaţii. Lecţia de violocel mi-a oferit prilejul unor întâlniri profesionale extraordinare: de la textul scris special pentru mine, cel mai bun text pe care l-am citit în ultimii 20 de ani, la plăcerea de a juca, încă o dată alături de talentata mea fiică, Lamia, cu care mă mândresc şi pe care o preţuiesc pentru calitaţile ei umane şi profesionale, de la întâlnirea pe care mi-o doream de mult cu strălucitul regizor Felix Alexa, la bucuria de a împărţi scena cu Marius Manole, de care nu se poate vorbi ca de o speranță a tinerei generaţii, ci ca de unul dintre cei mai mari actori români ai secolului, fără a uita să le amintesc pe mai tinerele mele colege, Tania Popa şi Rodica Ionescu, care m-au impresionat prin seriozitatea şi profesionalismul lor. Pentru toate acestea şi pentru multe altele, pot numi Lectia de violoncel ma chanson de cygne (n.r. cântecul meu de lebădă), un cântec pe care sper că o să-l cânt multă vreme.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s